Vom ieși diferiți din povestea asta. Nu vom mai fi la fel, noi, afacerile noastre, oamenii din jurul nostru, viețile noastre. În negura sufletului nostru, ceva s-a rupt, s-a stricat, s-a întunecat. Starea de izolare a scos tot ce este mai bun sau mai rău din fiecare. Sau, mai bine spus – a scos adevărul a ceea ce suntem. Este greu, nu are cum să fie ușor. Dar e greu pentru toți, nu doar pentru tine și pentru mine.
Am văzut egoism, egocentrism, mizerii, injurii, răutăți gratuite, delăsare, abandon, tupeu, răutate, ignoranță, incompetență, bătaie de joc, lăcomie, superficialitate, disperare, limitare și toate s-au oglindit în mine și în ceilalți. Am trecut prin toate fazele admisibile sau neadmisibile, mai devreme sau mai tarziu, mai scurte sau mai lungi. Gândirea umană e un miracol și ne-a tăvălit prin toate etapele doliului psihologic, fără să ne ceară acordul.
Am trecut prin negare și am refuzat să cred ce se întâmplă. M-am agățat de câte vreo acțiune viitoare ca o disperată, ca de un colac de salvare, în timp ce șuvoiul voia să mă înece! Mă uit în trecutul ultimelor cinci săptămâni, intense și grele cât cinci ani. Cel mai mult m-am agățat de vacanțele programate, care, din cinci, au picat una câte una toate. Evident că am trecut la furie! Aș fi urlat, m-aș fi tăvălit pe jos, aș fi plâns în hohote, aș fi aruncat cu orice în oricine. Am lăsat-o să mă consume până la epuizare. Apoi am început să negociez cu mine. Să fac lucruri care să îmi țină mintea ocupată și să îmi dovedesc utilitatea. Să trec peste prezent și să visez la viitor, la momentul acela când se va deschide ușa și viețile noastre vor reveni la normal. Am ales să muncesc zi și noapte și să fac ce știu cel mai bine. Să împart din cunoștințele mele, acolo unde e nevoie de ele. Să disec, să explic, să îndrum. Toate acestea m-au ajutat să trec peste etapa următoare, peste depresie, pentru că nu îmi permiteam să îi fac loc în viața mea. Nu aveam timp și nu era momentul. În aceste cinci săptămâni, am avut zile în care simțeam fizic, o greutate imensă pe umerii mei. Îi atingeam la propriu, să dau povara jos, chiar dacă nu era nimic vizibil. Conștientizam că eram în stare de alertă. Mă trezeam la 6 dimineața, eu care nu sunt matinală deloc și munceam până la 1-2 noaptea, fără oprire. Aveam pe umeri greutatea familiei mele debusolate, a angajaților mei speriați, a firmelor mele, unele închise și cu lacătul pus, a clienților mei în derivă și în bătaia vântului, a tuturor celor în care mă regăsesc: antreprenori, contabili, manageri, consultanți, contribuabili, toți acei oameni speriați la fel ca mine. Până într-o zi de vineri, când m-am deconectat de tot la apus și am acceptat. Mi-am întins salteluța de yoga, am dat drumul la boxă în surdină, am privit lumina și am salutat soarele. Am meditat plângând, cu lacrimi curgându-mi șiroaie.
M-am ridicat un alt om. Știam că voi ieși schimbată, că după două luni de suferință și izolare, voi căuta în mine alte valori. Că îmi voi lua lecții de viață unice și că sacrificiul acesta trebuie să merite, să aibă și ceva bun. Că nu pot să accept poziția de victimă și să mă abandonez. Că nu e timp să îmi plâng de milă. Că pot să mă schimb și să schimb lumea din jurul meu. Că a da este mai prețios decât a avea sau a lua.
Deja văd lumea cu alti ochii și prețuiesc mai mult lucrurile firești și mărunte. Ascult liniștea și tăcerea, simt vântul și razele soarelui, mă bucur de fiecare petală de floare și notă muzicală. Conștientizez dorul de îmbrățisări, de locuri, de oameni. Știu că vom trece peste toate și ne vom adapta. Dar vom trece schimbați la interior, că doar nu a fost totul degeaba.
Acum ne apropiem de sărbătoarea Paștelui. De renaștere și primăvară. De lumină și speranță. Lasă pentru o clipă mielul și cozonacii și privește în adâncul sufletului tău însingurat și speriat. Vezi ce îl mângâie, ce îl alină și îl ajută. Aprinde o lumânare în întunericul nopții și șoptește-ți promisiunile. Promite-ți tu ție că vei trece peste asta mai bun, mai curat, mai puternic.
Timpul a stat în loc pentru tine, pentru mine, toți acei nebuni care eram în continuă alergare și căutare. Ce ai găsit? Ce oferi? Ce dai? Ce dai la schimb pentru suferința și neordinea acestor vremuri? Ce faci să merite?
Și dă mai departe tot ce primești, pentru că ți se va întoarce.
Să fii bine cu tine!
Foto credit: Oku
Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!
Dacă vrei să ținem legătura sau să lași un comentariu, apasă subscribe!