Am fost in Iordania – tara lui Welcome!

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Iordania am descoperit-o din intamplare, chiar daca Petra era pe lista mea scurta de cativa ani si tot amanam fara motiv. Nu am realizat ca este atat de aproape de Bucuresti, cu zbor direct de 2:50 ore si o diferenta considerabila de temperatura.

Dar cine nu are prietene bune, sa-si cumpere, pentru ca excursia a fost pregatita de Andra si Luiza cand eu zburam spre Cuba (poveste pe care o poti citi aici). Chiar daca nu imi revenisem din precedenta vacanta si ma chinuiam cu orele de somn, mi-am pregatit rochitele si costumul de baie pentru o aventura de 4 zile si 3 fete cucuiete.

M-a surprins decenta zborului Bucuresti – Aman cu Ryanair, insa cel mai inedit lucru a fost ca am intalnit un italian ce isi plimba colectia de jucarii de plus prin lume. Pe langa faptul ca avea o colectie de peste 1600 de maimutoaie, era foarte bine organizat. Avea un tabel cu numele animalutelor si ce tari a vizitat fiecare, sa nu ramana vreuna neplimbata. Ce nu avea: Facebook sau Instagram! Credeam ca nu il voi revedea vreodata, dar ghici unde ne-am reintalnit? La iesirea de la Petra, noi plecam si el venea. Sa ne intelegem, Iordania nu e chiar atat de mica, dar se mai intalneste si munte cu munte, nu doar om cu om.

Am strabatut Iordania de la un cap la altul si inapoi cu o masina inchiriata de la un tip tare simpatic. De fapt, toti iordanienii pe care i-am intalnit au fost extrem de amabili, deschisi, serviabili, inclusiv politistii care ne opreau pe drum. Intrebarea standard este:

  • De unde sunteti?
  • Romania
  • Bine ati venit! (chiar daca esti pe picior de plecare)

Nu m-am simtit in nicio tara atat de bine primita. Ma uit la Iordania si nu inteleg. Cum de o tara, atat de sigura si de linistita, se afla in mijlocul orientului apropiat?! Si daca as putea spune care este cuvantul reprezentativ pentru ea, „safe” ar fi cel mai potrivit. Am mai calatorit in tari arabe sau musulmane, dar niciunde nu m-am simtit atat de in siguranta. Din primul moment pana la ultimul, vezi zambetele de pe buzele oamenilor.

Nu am vazut acea privire piezisa pe care am intalnit-o in alte locuri, poate in prea multe locuri. Iordanienii te privesc si te primesc cu drag si te lasa te bucuri de tot ceea ce ei au mai scump: tara lor spectaculoasa, bucataria fabuloasa si pacea din sufletul lor.

O tara linistita cu vecini agitati (Egipt, Israel, Siria, Irak, Arabia Saudita), condusa de un rege a carui prezenta este discreta, fara a-i vedea portretul pe toti peretii. Stiu ca au un serviciu  de securitate activ si eficient. Poate am o doza de nebunie sa merg in locuri destul de tulburi, insa nu e cazul.

Am avut tendinta sa compar Iordania cu Egipt si Israel. Se aseamana in multe privinte. Desertul Wadi Rum cu Desertul Sinai, recifii din Aqaba cu cei din Sharm El Sheikh  sau Eilat, plus Marea Moarta, pe care Israelul o imparte cu Iordania. Ma rog, e aiurea spus. Adica Iordania a impartit Marea Moarta cu Israel.

Iordania nu este o tara cu multe resurse si este singura din zona care nu detine petrol, insa face bani din piatra seaca, creme din noroiul de la Marea Moarta si cultiva legume in desert. In solarii mici cat brazda, irigate printr-o increngatura de furtune si cu bazine de colecatre a apei. Plus bani din turism si din povesti: Marea Rosie, Petra, Wadi Rum si Marea Moarta.

Iordania este tara in care vantul canta, tara in care muntii sunt inveliti in paturi roz si pufoase de nisip, tara in care pietrele spun povesti despre glorii vechi si glorii noi, tara in care politistii iti zambesc cand te opresc. Iordania este tara in care nisipul fin inverzeste si pietrele infloresc, tara in care muntii stancosi au fost cuceriti de autostrada si m-au lasat cu inima stransa si sufletul in gat. Mai este si tara limitatoarelor de viteza, din care nu am ratat niciunul, dar sa nu ma spuneti Luizei ca am zis asta.

Wadi Rum – este cel mai frumos desert, mai ales daca il vezi la asfintit, de un roz spectaculos, cu stanci si munti naucitori, cu umbre care prind viata. Pietrele isi etaleaza pe rand culorile, ca niste felii de tort cu multe straturi de crema. Nu o sa povestesc cum am ramas cu masina intepenita in nisip si nici cum am fosf salvate, dar nici cum ne-am jucat cu vantul si cu lumina soarelui. Doar atat iti zic: du-te sa-l vezi, ca nu degeaba aici s-au filmat cateva pelicule celebre. Este incredibil!

Aqaba si Marea Rosie – daca ar fi sa privesc retrospectiv, as zice ca nu merita atata atentie din partea noastra, respectiv 2 nopti, din care o zi cu plaja si cu lene. Vantul a batut atat de tare incat nu am putut face snorkeling in Marea Rosie, dar ii sunt recunoscatoare Aqabei pentru restaurante cu mancare delicioasa la preturi modice, pentru bazare si magazine,  pentru oamenii sai amabili, glumeti si calzi.

Petra – este povestea din „O mie si una de nopti”, este locul prin care zboara Aladin, este antichitatea la picioarele tale, este intoarcerea cu 2.600 de ani in urma. Este locul in care pietrele danseaza iar vizitatorii incremenesc de uimire. Este raiul fotografilor, intr-un joc ametitor de lumina si umbre, amestec de colori, ce te duc pana la betie. Petra este amestecul ideal de comoara naturala si ingieniozitate umana. Amandoua au contribuit perfect la a saptea minune a lumii moderne, pentru ca asta este Petra, o minune aivea!

De la Petra am pornit spre Marea Moarta, pe un drum recomandat de maps.me, mai scurt cu o ora decat cel de pe google maps. A fost absolut spectaculos, cu o varietate de stanci colorate, care au trecut prin toate nuantele: albe, galbui, roz, lila, rosii, vinetii, negre. Drumul era pustiu, serpentinele stranse si ametitoare, asfaltul impecabil, iar eu cu ochii bulbucati sa sorb tot cu privirea. Nu am avut timp de poze si nu as putea reda in cuvinte. Dar sigur poti sa iti imaginezi un deal galben, asezat pe un covor mov de pietre si un pom verde. Cum am traversat muntii, am patruns in mijlocul unui altfel de desert, cu nisip galben si dune blande, dar taioase. Acum inchide ochii si vei vedea gradinile de legume: rosii, mazare, fasole, cateva camile si niste capre. O sa zici ca sunt nebuna si ca m-a batut soarele in cap. De aceea zic ca Iordania este fascinanta si surprinzatoare.

Si sa nu razi de mine daca iti zic ca am mancat cea mai buna salata fattoush din lume, cu rosii dulci, ardei crocant si castraveti parfumati. Mancarea este tipic libaneza, cu hummus, tabouleh, fattoush, mutabal, kebab si kofta si nu as putea sa ma satur niciodata! Hummusul din Iordania mi-a dat universul peste cap. Atat de bun si de perfect, incat am jurat sa nu mai incerc sa il fac singura, ca il profanez.

Marea Moarta – este locul in care natura amuteste, de la saratura si amareala cu care ii sunt scaldate tarmurile. Chiar daca este in nordul tarii, apa a fost calda si am putut face baie. Senzatia este incredibila, perfecta pentru fricosii de apa ca mine. Are proprietati miraculoase si mi-am simtit pielea intr-un mare fel dupa aceea. Daca mai amintesc ca se afla la 430 m sub nivelul marii, cu propriul ecosistem unic in lume, ca nu mai are mult de trait, decat vreo 25 de ani, pentru ca se evapora mai repede decat raul Iordan o poate reimprospata, o sa intelegi cat este de pretioasa.

Aici este locul in care ma voi reintoarce, chiar daca viata este scurta si lumea este mare. Intr-o zi, cand voi fugi in lume si voi avea nevoie de un weekend de rasfat si lancezeala, aici ma vei gasi, dupa un zbor mai scurt decat un drum pana la Mamaia.

Iti multumesc anticipat pentru share!

Foto credit: Valentina Saygo

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

 

 

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top