Incotro cu indicatorii financiari?

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

De cateva saptamani nu mai am somn si nici pofta de mancare, in mod special de cand au aparut discutiile despre cresterea salariului minim diferentiat, in functie de studii si vechime. Chiar daca sunt un om al cifrelor, citirea lor m-a doborat, mai ales cand guvernul arunca cu “cresterea economica” pe ecranul televizorului. Mi-as dori sa ma regasesc si eu in acele statistici, insa lucrurile nu stau deloc asa.

Pentru o firma de contabilitate, ma confrunt cu probleme pentru care cartile nu au solutii. Si de aici si intrebarea mea retorica: incotro cu indicatorii financiari?

Potential de crestere constat ca au mai toate businessurile pe care le intalnesc, dar au si provocari care nu apar in programul de guvernare.

  1. Lipsa personalului calificat. Cum spuneam, as putea sa cresc pana la cer, dar cu cine? Ca de una singura nu o sa imi iasa. Mai mult de atat, angajez tineri de pe bancile scolii, pentru care trebuie sa investesc timp si energie in programe de integrare si mentoring, ca sa fie productivi si independenti in vreo 3 luni de zile. Scoala ii livreaza pe tinerii absolventi cu fundita si diploma in mana, insa total rupti de realitate. Un astfel de absolvent devine profitabil dupa aproximativ 12 luni, dupa s-au investit sute de ore de training si monitorizare. Firmele nu au niciun fel de ajutor sau sustinere in sensul asta, iar acum vor trebui sa plateasca si salariul minim diferentiat pentru o diploma inutila si neperformanta. Chiar si asa, acesti tineri sunt din ce in ce mai greu si mai rar de gasit. O firma mica de consultanta este data la o parte de ofertele de internship ale multinationalelor. Cat despre programele agentiilor de somaj si subventiile acordate pentru absolventi, ele sunt infloritoare, la fel ca si birocratia specifica, dar fondurile lipsesc cu desavarsire.
  1. Cresterea costurilor salariale. In 2017 salariul minim a crescut cu 31% iar in ianuarie 2019 va creste cu 23%. Chiar daca NU imi platesc angajatii cu salariul minim pe economie, imi ajustez grila de salarizare fata de salariul minim. Dar cum sa fac fata unei cresteri de peste 50% in 2 ani, ani in care nu am ajustat cu acelasi procent si tarifele? Intr-o economie normala, preturile ar trebui aliniate cu cresterea costurilor, insa Romania nu este o astfel de economie. Discutiile despre cresterea salariilor sunt perfect justificate si sunt total de acord cu ele, insa aceasta crestere as trebui sa vina la pachet si cu modificarea tarifelor. Costurile mele salariale (cu sumele reale pe contract si nu la plic) au ajuns sa reprezinte 70% din cifra de afaceri, cand ele nu ar trebui sa depaseasca 45-50%. Si de aceea nu am somn. E adevarat ca la un moment dat aveam salariile cu 15% mai ridicate decat cele din industria mea, insa statul a devenit cel mai mare concurent si mi-a taiat fata. Da, salariile de la stat sunt vadit mai mari decat cele din privat.
  1. Recuperarea creantelor. Este un subiect atat de arzator, incat aproape ca se discuta in soapta in mediul de business. Da, inlcusiv eu am parte de clienti care mint ca nu au bani in cont, dar uita ca extrasul lor bancar ajunge in mainile mele. Am mai scris aici despre acest subiect care ustura, vad usoare imbunatatiri dupa masurile pe care le-am implementat, stau mult mai bine decat alte afaceri, insa avem in jurul nostru multa lipsa de respect pentru factura primita. Lipsa de etica in business a atins cote extrem de ridicate, iar pentru recuperarea creantelor de la clienti se aloca resurse, energie si timp, mai mult ca inainte. Ma uit la soldurile clientilor mei si imi vine sa plang cu balanta in mana, incat ma doare cand le trec sumele la „creante incerte”. Adica li se pune cruce. Iar daca ma uit in jur, stiu ca statul este cel mai rau platnic, de la onorarea contractelor pana la rambursarea tva-lui, recuperarea sumelor din concedii medicale, fonduri nerambursabile si altele.
  1. Lipsa disponibilitatilor banesti. Cashflow-ul negativ este in stransa legatura cu recuperarea creantelor, dar nu intotdeauna. Sunt in continuare afaceri care nu isi permit achitarea furnizorilor la scadenta, a salariilor la timp sau a taxelor si impozitelor. Iar de aici incepe efectul de bulgare de zapada, in care fiecare pion al economiei este afectat. Nu sunt de acord cu practicile intalnite si nu ma regasesc printre ele, insa toate acestea genereaza o concurenta neloiala care afecteaza fiecare business in parte, fie ca e el mic sau mare. Vorba aceea, sa ma fereasca Dumnezeu de parteneri datori, ca de restul ma feresc eu singura.
  1. Scaderea productivitatii muncii. Productivitatea muncii intr-un cabinet de contabilitate a ajuns la cote minime istorice. Nu ajung sa fac ce am invatat sa fac, pentru ca marea parte a timpului o aloc declaratiilor redundante catre ANAF, programelor lor incalcite, serverului disfunctional, popririlor neintemeiate, fiselor sintetice cu erori, notificarilor aberante si zecilor de drumuri in care caram dosare si hartii inutile. Nu vreau sa dezbat prea mult acest subiect, insa tehnologizarea nu a ajuns la contabilitatea romaneasca, este la nivel de evul mediu si asta ne consuma toti banii si timpul.
  1. Marja de profit. Pentru mine acesta este indicatorul cel mai important si cel mai relevant (Profit net x 100/ Cifra de afaceri). Ar trebui ca fiecare antreprenor si manager sa il cunoasca la orice ora din zi si din noapte. Din cauza lui nu dorm si nu mananc, pentru ca benchmarkul pentru o firma de contabiliate, intr-o lume ideala este de 10%. Doar ca noi nu traim intr-o lume ideala. La acest indicator se adauga consecintele celor 5 de mai sus, plus cel care urmeaza.
  1. Concurenta neloiala. Ma refer la acea concurenta neloiala din industrie. Acele firme care au o marja de profit aberanta si, crede-ma, ca nu sunt putine. Deschide mfinante.ro si uita-te la lista principalilor tai concurenti. Iar aberatiile in afara benchmarkului nu inseamna altceva decat: venituri la negru si munca la negru sau gri. Mai inseamna datorii neplatite, indiferent daca sunt catre furnizori sau catre fisc. Inseamna facilitati fiscale pentru domenii favorizate de guvern (mai nou, constructiile se vor bucura de promisiunile prim-ministrului si nu inteleg de ce?). Inseamna munca de mantuiala, inseamna neasumarea responsabilitatii, lipsa de etica, tot ceea ce eu am jurat sa respect cu sfintenie.

Cresterea economica este la cote maxime, dar mediul de afaceri sangereaza si este in agonie. Nu sunt singura care se confrunta cu aceste probleme. Suntem multi si tacuti. Si atunci, ce facem cu indicatorii financiari? Pentru ca, daca mai tragem mult de ei, se rup si ne pleznesc peste ochi.

Foto credit: arhiva Ask For

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top