Jurnal de Guinezia 22 decembrie 2021

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Guinezele m-au pus să le povestesc care e treaba cu comunismul și cu revoluția, că nu prea s-au prins din ce au văzut la tv. Am început să le dau niște detalii, dar la orice spuneam, ele îmi replicau că e ca acum. Cozi peste tot, lipsa căldurii, a apei calde și a curentului electric. La curent nu au comentat, dar #Taxa a replicat cu lipsa internetului când ne-au tăiat astă vară toate cablurile de pe stradă.
Le-am povestit cum învățam nenorocirea de economie politică, cu discursurile lui Ceaușescu la al doișpelea și treișpelea congres, iar la revoluție am făcut-o bucăți de bucurie. #Conta a spus că și acum citesc prostii din monitorul oficial și nu înțeleg nimic din ordonanța 130.
Deja când am ajuns la revoluție, #Tevea a zis că știe ea mai bine cum a fost, că a urmărit povestea cu deputatul Mitralieră. Doar minciuni și certificate false. Le-am zis de cimitirul eroilor și morții de atunci. Tot #Tevea mi-a răspuns că morți sunt și acum, cu covidul ăsta. Nu reușeam să le explic și pace.
Atunci am zis să le povestesc pățania mea de ieri. Știți că am oferit două cărți cadou, una Oanei și una lui Cosmin. Le-am scris frumos o dedicație, le-am legat cu fundiță roșie, le-am lipit un bilețel cu adresele, ca să nu le încurc și am chemat curierul. Ieri am primit un mesaj de la Cosmin că a primit cartea și speră că Oana nu se va supăra. Cărțile au ajuns invers. Inițial mi-a fost rușine, mi-am cerut iertare de încurcătură, apoi am râs cu lacrimi.
Cam așa cu Revoluția, securiștii și teroriștii. Doar că invers. Adică initial m-am bucurat, dar acum îmi e rușine.
PS: Acesta este un pamflet și orice asociere cu persoane reale este fix cum vreți voi.
Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top