Legea dublului standard: stat versus privat

Ne-am obișnuit prea ușor că legea este doar pentru cei care o fac și nu pentru muritorii de rând. De peste 30 de ani vedem diferențele și le acceptăm sau închidem ochii. S-a creat o prăpastie între mediul de stat și cel privat. Primii au ca scop fundamental supunerea celor de pe celălalt mal. Oare cât timp mai trebuie să treacă pentru ca numiții și aleșii să lucreze în slujba legii și a cetățeanului și nu invers?

Consider că suntem pionii unui sistem în care legea este aplicată după un dublu standard: într-un fel la stat și în alt fel la privat. Am scos în evidență doar 20 de aspecte, cu incidență în zona mea profesională. Am comparat mediul privat cu cel de stat, dar ele sunt mult mai multe, știm asta.

Legea dublului standard

  1. Administratorul unei firme își asumă răspunderea pentru managementul ei și răspunde cu bunurile personale. La stat nimeni nu își asumă nimic și nu răspunde niciodată pentru cele făcute sau nefăcute. Nu vedem decât ignoranță, bătaie de joc în administrarea banului public sau gestionarea bunurilor statului. Vedem degradarea clădirilor, fraudarea licitațiilor, lucrări publice întârziate zeci de ani, bani sifonați și minciuni la kilogram. Nicio dojană, niciun tras de urechi, doar tunuri și opulență. 
  2. Angajatorul este obligat să declare la agenția de somaj posturile vacante din firmă, în termen de cinci zile de la vacantare și în termen de o zi de la ocupare, altfel își ia in freză o amendă de până la 10.000 lei. La stat sunt angajați total netransparent apropiații celor influenți, amante, nepoți, fini, cumetrii, prieteni de beție. Fără concurs sau cu examene cu răspunsuri servite, cu șpăgi serioase sau cotizații la partid, demne de a umili vechiul C.A.R. din vremuri comuniste.  
  3. Firmele cu peste 50 de salariați sunt obligate să plătească fondul pentru handicapați. La insituțiile de stat numeri pe degete clădirile cu rampe pentru cărucioarele cu rotile. Indemnizațiile de handicap sunt bătaie de joc și banii cheltuiți de cei sănătoși și întregi.
  4. Angajatorul este obligat să stabilească criterii de performanță la contractul de muncă și anual să evalueze personalul. La stat nimeni nu evaluează pe nimeni, poate doar pe linie de partid. Mai are rost să vorbim despre criterii de performanță, după ce am fost conduși doi ani de un prim ministru semi-analfabet?
  5.  Firmele sunt obligate să întocmească dosare pentru prețuri de transfer la costuri exorbitante. La stat fiecare achiziție este făcută la prețuri de zece ori mai mari, ca să acopere parandărături și șpăgi colosale. Toalete de zeci de mii de euro, dezinfectanți apă chioară la preț de parfum franțuzesc și creioane cât un Montblanc. Pentru nicio achiziție publică nu există limite și nici mercuriale.

    Omul nu serveşte niciodată interesele vreunei alte creaturi, în afară de el însuşi – George Orwell

  6. Firmele sunt obligate să depună anual bilanțul contabil, care să reflecte imaginea fidelă a patrimoniului. Bugetul de stat este întocmit anual cu întârziere, este plin de rectificări și banii mutați dintr-o găleată în alta, după bunul plac și al intereselor de partid. 
  7. Cheltuielile unei firme pentru combustibil sunt deductibile 50%, adică doar dusul, nu și întorsul. La stat numiții circulă în coloană oficială și elicoptere, dar ei economisesc benzina pentru că nu stau la semafoare, mă scuzați!
  8. Firmele cu cifra de afaceri peste 50.000€ sunt obligate să dețină și să încaseze cu POS. La stat trezoreria este încă în evul mediu și cu program de lăuze. La casierie o persoană îți întocmește chitanța, o alta îți numără banii. Visezi să plătești cu cardul, mută-te în altă țară!
  9. Firmele sunt obligate să întocmească foi de parcurs pentru a justifica combustibilul consumat. La stat mașinile de serviciu plimbă amantele la coafor și fac cumpărături pentru neveste. 
  10. Diurna pentru deplasări în țară este deductibilă limitat la 50 lei pe zi, pentru trei mese. Diferența este adăugată la salariul angajatului și impozitată ca atare. La stat aleșii se duc în vacanțe de lux cu cățel și purcel. Ei le zic „schimb de experiență”, dar se duc boi și se întorc pe patru cărări.

    Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele – George Orwell

  11. Angajatorul este obligat prin lege să școlarizeze personalul, care pleacă la stat imediat după ce își iau diploma. La stat funcționarii au parte de sejururi la mare sau munte în plin sezon, pentru care primesc diplome de absolvire a concediului. Dar avem hoteluri pline și funcționari odihniți.
  12. Firmele sunt obligate să plătească taxele pe 25, altfel suportă dobânzi enorme și li se blochează conturile. La stat se uită de TVA-ul nerambursat cu lunile și de banii pe concediile medicale cu anii.
  13. Firmele sunt obligate să dețină Registrul Unic de Control, ca să se noteze toate amenzile pe care le primesc de la cele peste 60 de instituții cu drept de control. La stat nimeni nu controlează și nu sancționează pe nimeni. Mai apare câte un corp de control cu un raport după doi ani, doar ca să mimeze preocuparea și să dea bine la public.
  14. Firmelor le este interzisă desfășurarea activității în clădiri fără aviz ISU. La stat nicio clădire nu are aviz ISU, indiferent că e scoală, grădiniță, spital, minister, administrație financiară. Nici măcar ISU nu și-a dat aviz. Dar legea nu este pentru toată lumea.
  15. Codul Muncii prevede 281 de articole cu obligații pentru angajator și niciun drept, iar instanțele sunt pline de hotărâri judecătorești în favoarea angajaților. La stat nu are nimeni obligații, chiar dacă statul este cel mai mare angajator și cel mai mare concurent al mediului privat.

    Fiinţele de afară priviră de la porc la om şi de la om la porc şi din nou de la porc la om: deja era imposibil să mai spui care era care – George Orwell

  16. Firmele sunt obligate să suporte primele 5 zile de concediu medical din fondul de salarii. Dar nu au niciun drept dacă angajatul bolnav se întoarce bronzat după două luni. Din contră, suportă din buzunar și restul zilelor, până se îndură Casa de Sănătate să îi returneze banii. La stat funcționarii își iau concedii medicale de câte ori îi caută vreun jurnalist să-i întrebe de sănătate. Și medicul n-are nimic împotrivă.
  17. Firmele sunt obligate să plătească impozite pe clădiri de 10 ori mai mari decât persoanele fizice pentru spațiile pe care le dețin sau în care își desfășoară activitatea. La stat aleșii plătesc chirii mizere la RAAPPS sau primesc indemnizații de cazare fabuloase. 
  18. Firmele sunt obligate să aloce peste 40% din timpul de lucru pentru îndeplinirea obligațiilor declarațive și întocmirea documentelor solicitate de legislație. La stat legea e sfidată și contribuabilul umilit și îngenuncheat în fața ghișeelor. Pe când o lege în care să ducem în ilegalitate dosarul cu șină? Că despre ștampilă ne-am lămurit, ea se solicită în continuare.
  19. Angajatorul are obligația să efectueze controlul medical la angajare și anual pentru salariații săi. La stat ar fi nevoie de un control psihiatric în unele instituții, pentru aleșii nostri, dar și de un detector de minciuni. 
  20. Firmele sunt amendate de Protecția Consumatorului. La stat îi este interzis accesul. Poate este momentul oportun să înființăm Protecția Contribuabilului.

Nu ştiu când o să vină această revoluţie, poate într-o săptămână, poate într-o sută de ani, dar ştiu, la fel de sigur cum văd paiele astea sub picioarele mele, că, mai devreme sau mai târziu, se va face dreptate – George Orwell

Concluzie:

Am jurat să respect și să aplic legea, așa cum este ea, dreaptă sau strâmbă, clară sau neclară. Iar fiecare inegalitate nu face altceva decât să îmi crească neîncrederea și dezgustul. Visez la momentul în care cei aleși si cei numiți să fie supuși legii, nu mai presus de lege, zi de zi, ceas de ceas. Lucrul acesta depinde numai de noi, cei care o respectăm, să le arătăm că se poate! Pentru că legea este în slujba cetățeanului, nu în slujba alesului. Asta NU trebuie să uităm!

Pentru că mai avem câteva zile de vacanță, îți recomand să vizionezi filmul Ferma Animalelor după romanul lui George Orwell. Apoi uită-te la documentarul 30 de ani de democrație – Recorder și spune-mi ce deosebiri vezi, pentru că asemănările le trăim pe pielea noastră.

Foto credit: Oku

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să completăm lista sau să lași un comentariu, apasă subscribe!

Facebook
LinkedIn
Email
WhatsApp

Abonează-te la newsletter!

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top