Am fost condamnata la viata

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Am fost condamnata de destin, atunci cand a trebuit sa dau „delete” la rolul meu de mama din aceasta lume.

Am avut doua dorinte fierbinti si stiu ca nu se vor mai implini niciodata!

Mi-am dorit sa imi simt copilul in pantec si mi-am imaginat ca este cea mai minunata emotie pentru care a fost creat trupul unei femei.

Mi-am dorit sa simt fiorul alaptatului, gura infometata si suvoiul de iubire ce ar fi putut tasni din sanii mei.

Mi-am iubit toate papusile din copilarie si le-am facut promisiuni marete. Mi-am plamadit scurtmetraje din viata mea de mama, cu zambetul imaculat al fetitei mele, cu chiotele ei de bucurie, cum i-am numarat degetelele si i-am sarutat talpile, m-am imbatat cu ganguritul ei si m-am uimit cat este de zglobie. Am visat cum facem lectiile si cum ne jucam impreuna. I-am spus toate povestile cu happy-end si i-am dat toate povetele izvorate din iubire si din suferintele mele anterioare. Am vegheat-o si am calauzit-o in drumul ei. Am privit curioasa ce ii place, ca sa descopar ce destin o sa urmeze.

Ar fi chemat-o Sofia si as fi primit dreptul sa ii fiu mama, dar am fost condamnata sa ma irosesc. Atunci am urlat la toti dumnezeii care m-au blestemat sa traiesc degeaba.

Am inceput sa ma tarai prin viata fara vise si fara filme, ca pe un ecran cu purici si zgomot asurzitor. M-am intrebat care este rostul meu pe lume si ce las in urma mea. Sau de ce trebuie sa traiesc.

Am invatat sa ma reconstruiesc din cioburi si sa imi continui viata, fara sa imi indeplinesc scopul pentru care am fost invitata in aceasta lume. Am invatat sa imi duc existenta mai departe, pentru viata care mi-a fost data, chiar daca nu am dat viata. Am invatat sa ofer iubire oriunde in jurul meu, poate mai multa decat trebuia, pentru ca aveam in plus. Am invatat sa port de grija altor persoane care nu erau sangele meu. Am invatat sa modelez oameni care nu imi erau apropiati. Am invatat sa alin si sa inteleg persoane pe care nu le-am alaptat. Am invatat sa imi pese de viitorul copiilor ipotetici pe care i-as fi putut avea si de urmasii celor cunoscuti si necunoscuti.

Am invatat sa cladesc o lume mai buna in jurul meu, chiar daca nu am un rol principal, ci sunt doar un figurant umil, care trece prin cadrul vietii pret de o secunda, fara sa ii apara numele pe genericul universului.

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top