Azi a fost randul meu sa merg la birou, asa ca m-am trezit de dimineata (cu mult inainte sa sune ceasul), am hranit bestiile, mi-am aruncat laptopul intr-o traista si am plecat la drum. Dupa o zi intreaga pe zoom si skype, franta si scursa, la intoarcere m-am bucurat de fiecare pas facut, mai ales ca mi-am promis ca nu vorbesc la telefon. Am privit indelung pomii, liliacul, irisii din gradini, m-am oprit in loc la o cladire „monument istoric”, ma uitam cu jind la oamenii intalniti si imi venea sa le zambesc pe sub masca… m-am bucurat de linistea trista a strazilor… in fine… Dar intru in casa si incep guitaturile! Adevarul e ca mi-au lipsit toata ziua, chiar mi-a fost dor de ele. Iar porcusoarele, rupte de foame, dragele! Eroul aseara era bucuros ca „yuppy, home alone” si s-a gandit el sa le puna la slabit, cica si-asa le indop. Le-am distribuit doua legaturi de patrunjel, cu alinturi, iar ele mi-au povestit nerabdatoare cum le-a fost ziua. Tevea m-a rupt in doua, asa ciuntita proaspat, de nu ma pot obisnui cu fata ei, ca e rau fara mine acasa si ca Cercel nu mai e la Bals, a fost mutat la Obregia. Taxa avea o problema cu bonificatia la impozit si plangea de mama focului. Conta fumega spume, in timp ce injura declaratia 112. Mi-am pus un pahar cu vin si le-am ascultat cu rabdare, ca erau nevorbite. Ce nu am inteles eu, este ce a urmat: Eroul m-a luat de noua si m-a pus la filmat. Dar pe Conta a apucat-o setea si a clantanit la butoiul cu apa, de ne-a stricat vreo doua duble. Iar pe Tevea a apucat-o foamea si a inceput sa chitaie si sa cerseasca mancare, ca o disperata ce este! Eu ce sa inteleg? Ca le-a fost dor de mine si ca cerseau atentie sau ca au vrut sa apara si ele in discutia despre bonificatie? Asa ca nu mai inteleg nimic, imi iau paharul cu vin si ma duc la culcare. Maine stau acasa! Iar imi mananca urechile!
