Plang usor, atat de usor, incat oamenii din jurul meu s-au obisnuit. Plang de fericire, de emotii intense, plang de eliberare. Ma gandesc ca fiecare avem o portie de lacrimi pe care trebuie sa o consumam resonsabil si rational, iar eu nu reportez nimic de la un eveniment la altul, le epuizez pe toate.
In trecut plangeam de suparare, de tristete, de furie, de nervi, de frustrare. Acum am gasit alte motive de plans, pentru ca pe celelalte le-am eliminat unul cate unul.
- Plang la concerte cu muzica live. Ca e balet, opera sau Bono, nu conteaza. Simt cum muzica live imi ridica parul in cap si ma iau niste frisoane pe sira spinarii, incat imi inunda ochii cu lacrimi instantaneu si fara sa am vreun control. La inceput, imi era rusine de lacrimile mele nefiresti si le stergeam pe furis. Mimam preocuparea cu mana la falca si strecuram un deget pe sub ochelari. Acum imi respect lacrimile si le tratez cu aleasa consideratie. Le steg evident si sunt mandra de ele.
- Plang de fericire. Mi se pare cel mai pur moment pentru a varsa lacrimi. Bucuria imi invadeaza sufletul si simt ca e nevoie sa intensific clipele, sa le fac memorabile si sa nu le uit cu usurinta. Ca e doar un moment tihnit, in care ma simt iubita sau topai ca un copil traznit, arunc in univers cateva lacrimi razlete. Plang cand ma dau in leagan, cand ma plimb fericita pe o plaja, cand vizitez un loc care era pe lista de dorinte.
- Plang cand mi se indeplinesc dorintele. Am un carnetel de suflet in care imi scriu lucrurile simple pe care sa le fac in viata, dar si visele (hai sa le zicem obiective) pentru anul care vine. La sfarsitul anului imi fac bilantul, le tai pe cele indeplinite si le retraiesc bucata cu bucata. Atunci cand se intampla sa fac ce aveam pe lista, scap cateva lacrimi sau un ropot de plans, dupa caz. Dorintele pot fi diverse, de la zborul cu balonul, pana la zaritul licuricilor, de la calarit pana la savuratul unui rasarit sau fotografiatul unei bufnite.
- Plang atunci cand ma emotionez. Si ma emotionez usor. Ma emotionez in fata unor elefanti jucausi sau cand citesc comentariile voastre pe blog, dupa un curs reusit sau in timp ce beau o cafea delicioasa. Ma emotionez cand cineva imi multumeste sincer sau cand multumesc eu la randul meu. Cum mai spuneam aici, plang cu gandul la Africa si ori de cate ori urmaresc un documentar din safari.
- Plang la filme sau seriale. Plang in hohote. Lacrimile imi curg siroaie si nu mai prididesc sa le sterg. Cand se termina filmul, am manecile ude, iar daca e grav, fug sa imi iau un pachet de servetele. Plang de mi se zgaltaie plamanii, cu nasul curgand si cu suspine. Filmul de 5 lacrimi a fost „Machester by the sea”, unde Adagio in G Minor al lui Albioni m-a facut sa opresc vizionarea si sa plang la liber. Din cand in cand, cand nu am un motiv de plans, pun pe youtube tema muzicala a filmului si dau drumul la lacrimi sa isi faca numarul.
Femeile, prin firea lor sunt niste fiinte emotionale, iar trairile lor sunt ca un val, de sus in jos si de jos in sus. O sinusioda hormonala care are nevoie sa fie eliberata. Iar eu nu sunt mai prejos. Dau inapoi universului portia mea de lacrimi, insa lucrul care ma face iar sa plang, este ca am ales sa plang de fericire.
Foto credit: Oku
Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezedentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!
Multumesc pentru share!
