Nu suntem în război, dar câteodată așa pare – contabili, antreprenori și funcționari! Ne porcăim în grupurile noastre, ne urâm între noi, ne împungem ori de câte ori avem ocazia, ne punem piedici, ne incomodăm și ne umilim. Fac parte din primele două categorii, cu incidență masivă cu cea de-a treia, iar de multe ori fiecare zi pare o luptă pe viață și pe moarte.
Ne place să generalizăm și să îi băgăm pe toți în aceeași oală, uitând că propria pădure este plină de uscături și că în cealaltă pot crește vlăstari tineri, care au nevoie de înțelegere sau că fiecare din noi a fost la început.
Mi-am asumat de ceva vreme un rol suplimentar. Pe lângă cel de contabil și cel de antreprenor – mi-am asumat rolul să vorbesc (și să scriu) pe limba fiecăruia, în speranța că ne putem educa și dezvolta împreună.
M-am pus în papucii celuilalt și am arătat înțelegere și empatie. Întâi am fost contabil, am vrut să înțeleg antreprenorii și să fac lucrurile diferit. Rolul acesta nu se încheie niciodată și mai am multe de perfecționat, dar mă străduiesc în fiecare zi. Am vorbit simplu, curat, fără conturi și articole de lege. Am explicat fiecare obligație, indiferent cât de stupidă mi se părea și mie, fără să uit că am jurat să respect legea.
Am devenit antreprenor fără să vreau, așa a vrut viața. Îmi plăteam taxele plângănd, lăsând contul pe zero și portofelul gol. Dădeam ultimul leuț pe salarii, eu rămânând ultima sau deloc. Din momentul acela am devenit un contabil mai bun decât cel de dinainte. Abia atunci am înțeles cu adevărat frământările mediului de afaceri.
Am fost umilită la ghișee atât ca antreprenor cât și din postura de contabil. Am fost întoarsă din drum, am fost dusă cu vorba, am fost plimbată fără motiv. Am ieșit pe ușă și am intrat pe geam, chiar dacă aceste ipostaze mi se întâmplă în fiecare zi. Și nu știu dacă vor înceta vreodată. Am întâlnit și funcționari publici senzaționali, incredibili, niște minunății de oameni. De multe ori m-am pus în papucii lor și mi-am dat seama că nu au o viață ușoară. Ei sunt interfața instituției sau a guvernului și încasează toți scuipații meritați de capii lor. Și poate că nu au nicio vină.
Ce este surprinzător, de când am început să scriu pe blog, dacă scriu de bine despre contabili, mă înjură antreprenorii. Dacă arăt greșelile contabililor, mi-o fur în mod sigur. Chiar dacă folosesc un limbaj civilizat, primesc mesaje urâte în public sau în privat, tocmai de la cei care se simt cu musca pe căciulă și care nu fac nimic să schimbe ceva la ei, să iasă din propria insuficiență. Dar le întorc obrazul celălalt. Norocul meu este că sunt mult mai multe mesajele de încurajare și de susținere, de multumire sau de apreciere pentru munca depusă.
Am petrecut sute de ore citind proiecte legislative, am stat zeci de ore în dezbateri publice, ca să mut o virgulă de ici colo și am făcut toate astea pe timpul și nervii mei, de una singură. Am participat la alte zeci de emisiuni tv, ca să arăt cu degetul ce ni se întâmplă. Iar dacă mă uit în urmă, nu aștept vreo statuie, ci doar sper într-o economie mai bună.
Poate că mi-ar prinde mai bine să citesc o carte decât să scriu despre subiecte sensibile sau controversate, dar cineva trebuie să arate disfuncționalitățile dintr-o tabără sau alta. Pentru că visez la un mediu de afaceri curat, la contabili care sunt respectați și fac ceea ce au de făcut, la antreprenori responsabili și educați în ale afacerilor, la micșorarea birocrației, la funcționari înțelegători, la oameni cinstiți și serioși, la tarife corecte, la promisiuni ținute, la facturi plătite la timp, la contracte respectate, la venituri cinstite și declarate, la legislație corectă, la bun simț, la implicare, la respect, la încredere, la bunăvoință, la asertivitate, la înțelegere…
Oare se va termina războiul ăsta vreodată? Să ne amintim, în fiecare zi, că nu am exista unii fără ceilalți!
Visez prea mult! Hai că îmi dau o palmă să-mi revin!
Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!
Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!
