Managerii nu au inima de piatra, asa cum se crede despre majoritatea, sunt oameni ca mine si ca tine, cu emotii, cu framantari, cu suferinte si cu dureri. Nu sunt niste cyborgi interesati doar de cifre si procente, insa unii nu arata ceea ce simt sau nu indraznesc sa vorbeasca cu usurinta despre vulnerabilitatile lor.
Am suferit dupa fiecare angajat care a plecat si de la care nu am inteles care e motivul. Iar azi stiu sigur ca nu m-am straduit suficient sa il deschid si sa imi spuna ACEL motiv real. Il vad iar ca la inceput, acel copil timid si plin de speranta, care a crescut si care isi ia zborul. Am trait cazuri in care plecarea a fost cu imbratisari si cu usa lasata deschisa, am inteles ca este timpul si momentul sa isi caute un alt cuib sau un alt drum. Dar au fost si cazuri in care i-am multumit in gand ca pleaca si ca a fost o usurare pentru amandoi, insa nu despre asta vreau sa vorbesc. Vreau sa vorbesc despre a-i respecta angajatului decizia luata, pentru ca nu a fost usor sa o scrie si sa o verbalizeze.
Cel mai important lucru pe parcursul preavizului este sa tratez cu respect aceasta etapa, sa nu se simta nimeni stanjenit, nici angajatul, nici colegii si nici eu. In domeniul meu de activitate nu pot sa spun „pa” la depunerea demisiei, chiar daca pot iesi la iveala toxicitati si frustrari acumulate. De aceea acord atat de mare importanta interviului de exit, in care stau de vorba cu angajatul, ca doi oameni maturi si fara ranchiuna.
Azi am trait un astfel de moment neplacut, care a rupt din mine o bucata de suflet. Abia in ultima zi am inteles despre ce este vorba, chit ca nu am fost de acord si am considerat ca este o greseala. Am insistat, in cele doua saptamani scurse, sa obtin acea deschidere si sinceritate pe care o asteptam. Si le-am primit, chit ca despartirea nu a fost usoara. Un pahar de sampanie, un buchet de flori, cuvinte simple dar pline de semnificatie, multumiri si lacrimi ascunse, urari de bine si imbratisari, asa ar trebui sa se desfasoare o despartire, chit ca doare, doare rau. Dar am inteles unde am gresit, pentru ca mereu voi considera ca este vorba despre greseala mea si nu a celeilalte persoane.
Concluziile zilei sunt simple, dar nu usoare:
- Stai mai des de vorba cu angajatul, chiar daca opune rezistenta si nu se deschide cu usurinta;
- Explica-i ca toti oamenii au perioade bune si perioade proaste;
- Ajuta-l sa treaca peste o perioada intensa si nu il lasa sa abandoneze;
- Respecta-i decizia si nu incerca sa ii schimbi parerea, daca el nu isi doreste asta;
- Intelege adevaratul motiv pentru care demisioneaza, chiar daca el incearca sa il ascunda, va fi eliberator pentru amandoi;
- Da-i ragaz sa se gandeasca mai bine;
- Ajuta-l sa isi ia „la revedere” de la intreaga echipa cu un moment festiv;
- Inchide cu o vorba buna si lasa usa deschisa.
Fiecare plecare lasa in mine un loc gol si o rana deschisa, insa ea se inchide mai usor daca simt ca este momentul sa dau drumul la ceea ce trebuie sa plece.
