Dragul meu căpitan de vas, atunci când îți tremură mâna la cârma navei, când ești în derivă și nu știi încotro să o iei, scrutează puntea și uită-te după cel mai discret și tăcut matelot, cel mai obedient și veșnic ocupat, cel care vorbește singur și calculează în disperare, cel peste care cad dosarele și e îngropat în hârtii, cel care simte pericolul când încă era cerul senin. Acela este contabilul tău, care acum te poate ajuta să redresezi nava!
L-ai ignorat de-a lungul timpului, nu l-ai băgat în seamă până acum, i-ai nesocotit sfaturile îngrijorătoare, l-ai trimis în cel mai întunecat și îndepărtat colț al vaporului și poate că l-ai badjocorit cu cel mai mic salariu, ultimul plătit cu mărunțișul rămas prin buzunar. Ai făcut mișto de el cu marinarii tăi vânjoși, că nu trage de parâme și îl plătești ca să îți ia banii de la gură.
Hai să lăsăm metaforele la o parte și să îți povestesc eu ce face contabilul tău acum.
Păzește site-ul monitorului oficial toată noaptea, ca pe painea caldă, ca să îți traducă și să îți livreze informația corectă, cât mai repede posibil. Se frământă și se dă de ceasul morții, când i se amestecă cuvintele în cap. Și nu e simplu să citești un act de lege din care să înțelegi ce trebuie. Fiecare virgulă și fiecare cuvânt cântăresc cât greutatea lui în saci de bani. Iar el vrea să te protejeze.
Îți răspunde la telefon când îl suni, că ai auzit tu la tv ce a spus X sau Y și îți explică, cu bruma de răbdare pe care o mai are, că e doar o declarație de presă și că nu s-a publicat actul normativ. Se „luptă” cu vecinii tăi și cu prietenii tăi, care ți-au povestit toate schemele ingenioase care îi salvează pe ei. Da, contabilul tău e omul rău și hain, care nu te lasă să faci la fel, tocmai ca să îți salveze fundul de răcoare!
S-a specializat în epidemiologie și bacteriologie și stă cu sufletul la gură când îi trimiți documentele să le lucreze. Oare să le pună pe balcon două zile? Dar cercetătorii britanici au zis că virusul rezistă ț-șpe zile pe hârtie. Dar dacă le bagă într-un sac de gunoi? Sau în cuptorul cu microunde? Nu are nici măști și nici mânuși, dar are grijă să dezinfecteze mânile curierului speriat, care a adus plicul la ușa lui. Și-o să le lucreze oricum, chiar cu prețul vieții lui.
Cu mâinile tremurânde, îți aranjează actele, le introduce în soft, ca să scoată o balanță și să îți spună cum stai. El este primul care vede realitatea cruntă și plânge puțin înainte să îți vorbească. Își alege cuvintele cu grijă, să îți protejeze inima de vreun atac de cord. Și îl doare la fel de tare ca pe tine!
Lucrează chiar și acum, când lumea se crede în vacanță, el nu are vacanță niciodată și legile l-au uitat. Chiar dacă pe munca lui se construiește bugetul țării, prin mâinile lui trec toți banii economiei, el nu este nici măcar la „și alții” care se sacrifică ca tu să stai acasă. Nu are voie să se îmbolnăvească, pentru că mereu are termene. Nu are voie să respire, pentru că zilele curg, iar calendarul nu are stop. Și ceasul ticăie, chiar dacă restul vieții a stat în loc.
Urlă la zeii universului, că nu știe cum să te ajute mai mult de atât. Își îmbracă haina cernită a morții, ori de câte ori îți întinde un ordin de plată. Caută în buchia cărții rânduri necitite, că poate gasește vreo vorbă salvatoare, un articol de lege sau un paragraf care ți se potrivește. Își scrîntește creierul să potrivească două cuvinte. Și știe că pe el îți vei descărca nervii. Și tace! Și înghite! Pentru că te înțelege!
Bate la uși închise, cu dosarele tale în brațe, obidit și ponosit. Pentru el nu e nici pandemie, nici carantină și nici boală. I se trântește telefonul în nas sau este luat peste picior. La el, online-ul e la ghișeu, cu drumuri și plecăciuni, cu stăruințe și înjosiri și cu multe dosare cu șină. Că vorba aceea, pe mort îl astupă pământul, pe contabil hârtiile.
El este acela care face chete să aducă măști în spitale, care te bate la cap cu sponsorizarea din impozit, care mută munții din loc să își salveze semenii pe moarte, care a luat locul autorității și și-a suflecat mânecile să repare cârpelile sistemului înțepenit. E la butoane, e la telefon, e la tastatură, acolo pentru restul lumii! Și nu are timp să se plângă, doar să plângă în sinea lui, în timp ce capul tău e pe umărului lui.
Mă doare sufletul când văd frământările colegilor contabili, riscurile la care se supun și temerile care nu îi lasă să pună geană de geană. Nu e vorba de mine aici, eu sunt bine, dar e vorba de ei, care muncesc de zece ori mai mult azi, care simt de o sută de ori mai grea povara vieții, care suferă în tăcere pentru tarifele tăiate primele și facturile neîncasate, care nu au nicio rază de speranță. Oare ei ce pâine vor pune pe masă? Întotdeauna au fost între ciocan și nicovală, între reproșurile tale și sictirul sistemului. Acum au rămas ai nimănui și nu mai au vlagă ca să strige AJUTOR. Și cine să îi audă?
Așa că eu mă întorc la tine, dragul meu Căpitan și te sfătuiesc doar atât: întoarce-ți fața către el, contabilul tău, căci te va ajuta, fără să i-o ceri. Ascultă-i vorba și lasă-l să-ți deslușească tainele numai de el știute. Urmează-i povața și lasă-l la cârmă. Acum e vremea lui și vremea ta să îl asculți, că știe drumul prin furtuni și valurile vieții crude.
Și nu uita să-i mulțumești atunci când veți fi la mal, pentru că veți ajunge amândoi cu bine.
Foto credit: Valentina Saygo
Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!
Dacă vrei să ținem legătura sau să lași un comentariu, apasă subscribe!
