Scufița Roșie are un coș plin de cărți de vizită.
Le-a strâns de-a lungul timpului, de când este pe cont propriu și și-a luat viața în piept.
Unele sunt frumoase, colorate, ingenioase, o adevarată sursă de inspirație.
În zilele mohorâte, Scufița Roșie se așează pe mochetă și răstoarnă coșul ei prețios, ca acum, căutând cu înfrigurare un inspector SSM.
Știa că a întâlnit vreo câțiva inspectori de-a lungul timpului, trebuie doar să le găsească datele de contact și să îi roage să o ajute.
A găsit trei cărți de vizită, doar că două sunt îngălbenite, adevărate piese de muzeu vintage, de pe care scrisul s-a scorojit, așadar, nu îi exprimă absolut nimic. Încearcă, totuși, să își amintească locul, momentul sau ceva despre acea persoană. Nimic – gol.
Se apucă să sune la cele două numere de telefon. Primul nu mai există. Al doilea, în loc să răspundă Lupul, răspunde fosta soție și o face albie de porci și pe ea și pe Lup. Cum, nenorocitul nu a plătit pensia alimentară, a lăsat-o cu totul pe cap și s-a cuplat cu secretara. Biata Scufiță Roșie nu știa cum să închidă mai repede convorbirea.
Noroc cu a treia carte de vizită, Domnul Vânătoru’. Își amintește perfect de el, de mustața lui, de pușca atârnată de umăr, cum s-au cunoscut la nunta Albei ca Zăpada și cum Piticul Somnorilă le-a făcut cunoștință. Își amintește chiar și ce rochie purta, era cea albă cu floricele și pelerina ei roșie cu glugă și bordură de blăniță.
După nuntă, Domnul Vânătoru’ a invitat-o la o cafea și au discutat despre proiectul ei cu fructe de pădure, i-a dat câteva sfaturi și chiar au colaborat ulterior, când ea a avut controlul de la ITM.
A vrut să-i mulțumească la rândul ei, dar atunci când Capra cu Trei Iezi a avut incendiul acela urât la groapa cu jăratic, Scufița Roșie i l-a recomandat pe Domnul Vânătoru’. De fiecare dată, de câte ori Capra cu Trei Iezi face un parastas, are grijă să îi trimită un colac și să îi mulțumească pentru că a pus-o în contact cu el.
Ca să uite de discuția pe care a avut-o cu fosta soție a Lupului, a luat toate cărțile de vizită la verificat.
Le-a păstrat doar pe cele care îi aminteau de persoanele respective.
Mai mult decât atât, a scris cu pixul pe fiecare carte de vizită câte o literă: A, B sau C, plus locul și ziua în care s-au cunoscut.
A – pentru cei cu care trebuie să se vadă în următoarea perioadă și știe sigur că pot colabora;
B – pentru cei de la care nu a înțeles exact cu ce se ocupă, dar vrea să afle mai multe despre ei;
C – pentru cei cu care sigur ar pierde timpul și care nu i-au inspirat încredere.
Pentru cele cu A și B, a căutat persoanele pe Facebook și pe LinkedIn și a intrat în contact cu ei.
Mai mult decât atât, pe câțiva s-a apucat să îi sune sau să le dea e-mail, ca să stabilească o întâlnire în perioada următoare.
Iată cum, dintr-un coș plin de cărți de vizită strânse în 7 ani de activitate, Scufița Roșie a selectat doar 20 de bucăți de maxim interes.
Restul, le-a aruncat în sobă, ceea ce îți recomand și ție. Cum ea nu își mai amintește de persoanele respective, oare ei cum să își mai amintească de ea?
Ca un rezumat al poveștii, e important să ții minte următoarele: A, B, C și 24/7/30, adică să te conectezi în următoarele 24 ore, să trimiți un e-mail sau să dai un telefon în următoarele 7 zile, să ai o întâlnire stabilită în următoarele 30 de zile.
Cu restul cărților de vizită poți să încingi un foc zdravăn, dar să reții că ceea ce ai selectat, poate fi o comoară!
Spor la networking!
