Taximetristii si uberistii, gospodinele si ceccar-istii – ce seamana si nu rasare?

Nu am permis auto, asa ca sunt la mana taximetristilor, de multa vreme. Am povesti, de as putea scrie o carte, inca de la comenzile telefonice. Bucuria evolutiei a fost mare de fiecare data, dar scurta.

Dupa Getax, au aparut firmele private, ca o diferentiere fata de pietari, dar nu a durat mult. Cand a aparut prima aplicatie smart, am crezut ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior, pana cand s-a umplut de aceiasi pietari, usturoi si parizer. Am trecut in zona de car-sharring si am vazut diferenta. De atunci am ramas acolo, chiar daca uneori am un tarif mai ridicat, nu mai vad ochi dati peste cap sau intrebari sfidatoare de genul „Da’ unde mergeti?”. Prefer sa primesc respect si conditii decente, o conversatie haioasa sau o tacere necesara. Dar cel mai important lucru este feedback-ul. Nota data si primita, in anonimat.

Ce ma intristeaza insa este atitudinea pe care o au taximetristii fata de uberisti. Ce au ales sa faca? Proteste, agresiuni, mizerii, presiuni politice, orice ca sa ii faca sa dispara de pe piata, insa pe mine, ca si client, nu ma intreaba nimeni ce vreau. Pe taximetristul bucurestean nu il intereseaza CLIENTUL. Pe el in intereseaza spaga, maimuta, maneaua si mahoarca. Nu face nimic, dar absolut nimic sa isi imbunatateasca serviciile, sa isi acopere burta de sub maieu sau sa spele bancheta jegoasa.

Daca imi permiti comparatia, cam asa ceva se intampla si in profesia contabila. Razboiul dintre taximetristi si uberisti se desfasoara in oglinda intre gospodine si profesionisti. Cand zic gospodine, ma refer la doamnele care presteaza servicii contabile in bucatarie pe 100 lei, fara contract si fara factura, fara sa aiba dreptul sa practice profesia contabila, iar bomboana de pe coliva este sa mai lucreze si pe la ANAF. Fac evaziune la greu, dispar in neant cand apare un control si nu mai raspund la telefon. Au ceva habar despre niste lucruri, dar le este mai simplu sa puna intrebari pe grupuri, decat sa citeasca sfanta carte. Apoi se vaita pe facebook ca nu sunt platite si ca nu sunt respectate. Iar daca ai ghinionul sa ii vezi o balanta, e varza cu carne. Sau ciorba. Depinde de preferintele gastronomice.

De cealalta parte, se afla profesionistul contabil cocarjat de taxe si cotizatii, care alearga de nebun la cursuri si specializari, isi toceste creierii cu modificarile legislative si isi educa fiecare client in parte. Se reinventeaza in fiecare zi si isi adapteaza serviciile la solicitarile clientilor. Isi practica meseria pe o piata concurentiala necinstita, cu mult gri si cu mult negru, intre ciocan si nicovala (fisc si client) si i se arunca in ochi tarifele de pe piata larga. E adevarat ca e loc sub soare pentru toata lumea, dar mai e mult de munca pana cand rasare soarele in breasla asta, pentru ca intre timp ne canibalizam intre noi.

Am exagerat in comparatia mea si am tras lucrurile de par. Inteleg profesia contabila mai mult decat iti imaginezi. Am scris despre obligatiile pe care un contabil le are si m-am vaicarit si eu impreuna cu tine aici. Dar este cazul sa lasi jalea si compatimirea si sa faci ceva. Uita de evaziune sub orice forma si practica tarife cat sa iti asigure satisfactia muncii. Daca tu nu te pretuiesti, de ce te-ar pretui un necunoscut. Schimba-te si ofera servicii superioare. Uita-te in sus si nu mai intoarce capul in urma. Reciteste codul deontologic si nu iti mai denigra colegii de profesie, indiferent cum sunt ei. Nu mai astepta de la ANAF sau CECCAR sa faca ceva pentru tine, fa tu!

Uscaturi sunt pe toate drumurile, inclusiv in randul membrilor CECCAR, sa ne fie clar. Cum si printre taximetristi sunt oameni de inalta clasa. Am vazut mult prea multe lucuri urate de-a lungul vremii. Nu vreau sa discut despre ele, pentru ca imi este prea rusine de rusinea colegilor mei, cu sau fara stampila. Insa vreau sa trag un semnal de alarma pentru intreaga profesie, ca noi ne mancam intre noi si ne umilim. Ne uitam cu jind la tarifele avocatilor, dar cine ne opreste sa le practicam? Ne vaicarim si nu facem nimic sa iesim din mocirla, dar ne dam mari profesionisti in fata clientilor, pana la proba contrarie.

Am avut un final de an greu si nu m-am sfiit sa scriu despre asta. Poti sa citesti aici cum am muncit pentru un profit de doi lei. Insa am tras o concluzie: nu e nimeni vinovat, decat eu. Acum sunt in plin proces de crestere a tarifelor, cu orice risc. Serviciile de contabilitate sunt o afacere ca oricare alta. Am schimbat de mult haina obedientului contabil cu haina partenerului egal pentru client, acolo unde cererea se intalneste cu oferta. Totul tine de pozitionare si de atitudine si de faptul ca nu esti subordonat nimanui, iar mentalitatea de salariat nu este potrivita pentru un antreprenor, fie el cat de mic. Nu uita ca ai o profesie liberala si te supui doar legii. Atat.

Cine are de suferit din acest razboi? Intotdeauna clientul. El nu stie cum sa isi aleaga contabilul, ca doar nu vrei sa faca un casting pentru selectie. Este la inceput de drum si este rolul tau sa il indrumi. Asteapta de la tine sa iti faci treaba bine si un pic peste. Adu-ti aminte cum ai fost tu la inceput de drum. Pana la urma, acesta ne este rolul. Clientii nostri sunt dupa chipul si asemanarea noastra. Doar ca trebuie educati si indrumati. Nu este usor, insa este o alegere.

Hai sa zicem ca acest moment este unul de introspectie. Gandeste-te cine esti si cine ai vrea sa fii. Intr-o lume perfecta, cum ai vrea sa fii perceput si platit? Si indrazneste sa ceri. Uita-te la colegii tai si fa ceva mai mult decat ei, ca sa te diferentiezi de marea masa. Apoi pune-te in papucii clientului perfect si intreaba-te ce si-ar dori acesta de la contabilul perfect. Iar eu stiu ca vei ajunge acolo, pentru ca nu esti singur. Sunt aici, alaturi de tine.

Foto credit: Oku