…si nu e decat vina mea, ca le-am acordat incredere cand nu era cazul, ca i-am vazut asa cum am vrut eu sa fie si nu cum sunt ei in realitate, ca le-am proiectat valori si calitati acolo unde galeata lor era goala.
Sunt genul de om care „despodobeste bradul”, pana cand acesta ramane chel, fara sclipici, stralucire si mireasma si ma inteapa in suflet cu fiecare craca uscata. Sangerez la fiecare dezamagire si nu mai am timp de plasturi. Cand nu mai pot, arunc ramasitele la gunoi si renunt definitiv si iremediabil, dar imi plange sufletul.
Asta fac acum, imi ling ranile dupa o dezamagire crunta, a unui om care a avut un loc important in viata mea, caruia i-am acordat toata increderea de care am dat dovada, pe care l-am vazut plin de magie. L-am rugat si l-am implorat la fiecare greseala, i-am spus ca mi-a spulberat sperantele bucatica cu bucatica, i-am acceptat minciunile de jena lui, pana cand nu am mai avut putere sa accept nimic.
Atunci am devenit radicala, mi-am exprimat furia in cuvinte grele, am spus lucruri dure si iremediabile. Si singura vinovata sunt eu, iar acum e momentul sa ma invat minte. Eu sunt cea care am ridicat stacheta, eu port vina calitatilor atribuite fara merit, eu am dat fara sa primesc.
Oamenii din jurul nostru sunt oglinda noastra. Vedem in ei calitati si defecte pe care le avem noi, le acceptam ceea ce vrem sa ne acceptam noua si ii iubim asa cum vrem noi sa fim iubiti.
Mi-as dori sa „impodobesc bradul” cu fiecare pas, nu sa il iau de-a gata, sa am rabdare si sa cantaresc, fara sa ma arunc cu capul inainte, sa evoluez intr-o relatie de prietenie, nu sa involuez, sa primesc incredere si sa validez pe traseu. Asa m-as proteja de mine insami. Pentru ca eu sunt singura responsabila de greselile care imi ranesc sufletul.
Si nu imi ramane decat sa ma iert…
17 comentarii pentru “Unii oameni ma frang in doua”
„Pentru ca eu sunt singura responsabila de greselile care imi ranesc sufletul.”
….poate…
…sau, poate ca cei cărora le-am acordat increderea „noastra” nu o meritau…si nu „ne” meritau….
…ștacheta trebuie sa ramana neschimbată, acolo SUS,…nu va invinovatiti si nici nu va schimbați..!
Iti multumesc pentru incurajari! Te imbratisez cu drag!
…investiti in oamenii care merita….. da, stiu, sunt din ce in ce mai rari !!! scrieti foarte frumos, imi place si ce si cum scrieti !!!
Multumesc ca ma citesti si pentru mesaj!
Frumos descris ! Unde sunt oamenii în care aveai încredere ?? Cred că multe femei trăiesc aceste sentimente, dar le este foarte greu sa le exprime !! Mulțumim ! Să ne mai dați încredere !
Iti multumesc mult, draga Ioana pentru cuvintele frumoase. Stai pe aproape, ca mai urmeaza!
Dureros…de frumos scris. Uitasem cât de puternic reușesc cuvintele tale să îmi atingă sufletul. Am simțit că mi-ai intrat în suflet și ai pus pe „hârtie” ceea ce simt, dar nu am încă curajul să redau în cuvinte.
Te citesc, cu drag! ????
Draga mea tiza preferata, iti multumes pnetru cuvintele frumoase si pentru ca te am alaturi!
Ce a fost până acum un minut nu mai putem schimba indiferent de ce am face. Gândurile despre trecut sunt perdante. Toată energia pentru viitor. Altfel! Fără greșelile din trecut. Nu te-au frânt, te-au întărit mai mult ca oricând. Știi foarte bine.
Unul dintre paradoxul omului este ca repeta greselile din trecut. Nu stiu de ce facem asta si de ce nu ne invatam lectiile. Iar eu nu sunt cu nimic mai presus. Multumesc pentru sfaturi si sper sa imi iasa!
Îmi place cum scrii! 🙂 Felicitări!
Multumesc mult!
Buna Valentina
Eu sunt singura de foarte multi ani si sunt fericita. Fericirea noastra nu consta in a avea alaturi un barbat care nu ne iubeste si nu rezoneaza cu simtamintele noastre. Este de nesuportat singuratatea in doi. Fericirea ne-o creem noi nu barbatii. Poti merge in excursii si fara iubitul nepotrivit, este mult mai placut. Este iudeal sa ai pe cineva care te iubeste si iti rasplateste simtamintele. Sa fim cu un barbat numai pentru a nu fi singure si sa acceptam infidelitati, mojicii sau sa stam de complezenta este de neconceput pentru mine. Toate astea lasa rani adanci. Tu Valentina esti frumoasa, inteligenta , independenta financiar de ce sa faci compromisuri?????????????Faci greseala pe care eu am facuto–-am dedicat prea mult timp MUNCII – BANILOR si prea putin timp sufletului tau. Este inceput de an nu-i rau sa vezi ce iti aduce satisfactie si ce nu. La cate spectacole mergi pe saptamana, cand ai fost ultima data la opera(daca iti place)???Tineretea este pentru a trai viata si nu pentru a muncii nebuneste pentru a acumula lucruri si bani. Ai steaua ta , elibereaza-ti sufletul si creeaza loc pentru o noua si adevarata iubire. Eu am gresit cand m-am refugiat in munca crezand ca imi aduce satisfactia si nu lasat timp liber pentru o relatie. Putini sunt barbatii carora le place sa-si vada iubita extenuata cand vine de la birou.
Sa fii fericita .
Draga Victoria, iti multumesc mult pentru mesajul si sfaturile tale. Recunosc ca m-a facut sa zambesc cand l-am citit si recitit, iar sfaturile pe care le-ai dat sunt pertinente si le aplic de multa vreme 100% poate si putin peste. Ceea ce m-a facut sa zambesc este ca nu stiu de ce ai tras concluzia ca, in articol, dezamagirea a venit de la un barbat. Nu e un barbat, este o femeie, o prietena. Din pacate.
Dar ca sa revin la sfaturile tale, hai sa iti exemplific cum stau lucrurile:
– sunt o divortata fericita de 6-7 ani
– nu sunt singura, sunt intr-o relatie in care avem parte de independenta care ne trebuie, adica facem lucruri impreuna, dar si separat
– ma simt atat de iubita si rasfatata, cum nu am fost niciodata pana acum
– nu am suportat singuratatea si nefericirea in 2, de aceea am divortat dupa 10 ani impreuna
– ma fac fericita in fiecare zi, am chiar o lista de fericiri in carnetelul meu
– merg in excursii singura, ori de cate ori mi se pune pata, chiar daca iubitul meu nu poate. Ultima data am fost acum 6 luni, intr-o tura foto in Africa, unde nu cunosteam aproape pe nimeni.
– nu accept infidelitati si mojicii de la un barbat, nu accept compromisuri
– nu muncesc pentru bani ci de drag, facand ceea ce imi place
– ultima data am fost la balet sambata, la Lacul Lebedelor, iar joi voi merge la Madama Butterfly
– imi aduce maxima satisfactie sa scriu, sa fotografiez si sa predau si pe aceste lucruri ma voi axa anul acesta (imi fac singura pozele pe blog, sau cu ajutorul iubitului meu)
– nu acumulez lucruri si bani, ai sa razi. Acumulez amintiri, senzatii, experiente
– stau cu chirie si nu imi voi cumpara curand o proprietate. Am construit o casa la viata mea, dar am divortat din cauza ei. De atunci mi-am promis ca nu mai bag banii in betoane
Iti multumesc inca o data pentru mesaj, iar sfaturile sper sa prinda bine altor cititori si cititoare! Te astept cu drag cu comentarii la urmatoarele articole!
Dezamagirile in ceea ce priveste prietenii foarte apropiati dor grozav in faza acuta , iar apoi cand se cronicizeaza devin suportabile . Le duci fara ca altii sa-ti mai vada durerea. Dupa un timp te ridici , incepi sa ierti , daca poti desigur , si incepi sa realizezi ca e bine asa cum s-a intamplat, pentru ca acum vezi si inainte erai orb.Orb de incredere. Desigur ca invatam din aceasta experienta. Asta nu inseamna ca e imposibil sa orbim din nou. Din cand in cand mai traim bucuria de avea incredere intr-un prieten. Treaba asta vine din copilarie.
Buna seara Valentina Saygo …acum te-am citit prima oara insa cele scrise de tine m-au facut sa imi dau seama ca oamenii frumosi pe dinauntru inca exista ,dovada esti tu si ceilalti ca tine care isi iau durerea in maini si alearga cu ea prin mintile si sufletele celor care-i citesc . ” Povestea ” pe care ai scris-o poate fi a ta , a mea si a multor altora care din diferite motive au fost „franti in doua ” de oameni carora le-au acordat increderea . Credinta mea este ca nimic nu este intamplator ca totul are un motiv si tot ce ni se intampla are un scop si un rost chiar daca poate parea de neinteles cand ceva ni se intampla . Scrie pentru ca scrii frumos si scrisul este o forma de terapie care iti face bine si tie si altora ! Lumina in suflet !
Maryanna Preda .
Din pacate din greșeli învățăm, tragic este ca multi sunt foarte mari actori în viața de zi cu zi, viata lor este o piesă de teatru, dar la un moment dat uita rolul si atunci pica si masca .